Emil Ursu: „Când am ajuns în aeroport erau numai pachete ‘MD’ și ‘HF’, adică Mitică Dragomir și Florin Halagian” / „Ministrul ne-a trimis în Golf, Dubai era un sat”. Amintirea cu Maradona

Fotbal intern

Emil Ursu (61 de ani) vorbește într-un interviu pentru Sport.ro despre perioada în care juca pentru Victoria București, formație calificată în sezonul 1988-1989 din Cupa UEFA în sferturile de finală, unde era eliminată de Dinamo Dresda.

Actual coordonator al Centrului de Copii și Juniori de la FC Voluntari, fostul mijlocaș descrie și tabloul călătoriilor în străinătate, adevărate aventuri de shopping alături de Dumitru Dragomir, președinte al ‘echipei politice’ din vremea comunismului. „Azi Victoria ar fi fost pe primul loc în campionatul nostru”, spune Ursu, fost antrenor la juniorii lui Dinamo, om care a avut o influență majoră în cariera unor jucători precum Marica, Mitea, Radu Ștefan sau Pulhac.

Pe când juca la FC Argeș, a suferit o accidentare gravă chiar înainte să plece în Grecia, la Panathinaikos Atena.

• 193 de meciuri a jucat Emil Ursu în Liga 1
• 13 goluri a înscris Emil Ursu în Liga 1

Emil Ursu: „Dacă Gică Hagi se întorcea cu fața la tine, o lua spre stânga și trăgea la poartă, schimba tabela!”

Un apărător care vă făcea zile fripte!
Eu am început să joc în Divizia A direct cu cei puternici! În primul meci am dat peste Craiova. Lung – Negrilă, Ștefănescu, Tilihoi, Ungureanu – Balaci, Donose, Țicleanu – Crișan, Cămătaru, Cârțu. Erau doi jucători titulari la națională și rezerve la Craiova: Beldeanu și Geolgău. Ce fotbaliști, ce fundași! Nu numai la Craiova, gândiți-vă ce avea Steaua, Dinamo, toți erau la nivel foarte mare. 

Care e cea mai puternică amintire de la un meci cu Steaua?
În 1989 trebuia să câștigăm cu Steaua, primul meci după ce România se calificase la Coppa del Mondo după victoria cu Danemarca. Am condus cu 2-1 pe Ghencea și ne-au bătut 3-2, în minutul 94. Cei de la Steaua i-au scos pe Lăcătuș și Balint și i-au înlocuit cu Negrău și Grigoraș. Marcel Coraș a făcut spectacol în acel meci, i-a dat lui Silviu Lung două goluri, îi spusese înainte că-i va marca două goluri.

Cine era ‘Messi’ pe vremea dumneavoastră în Divizia A?
Gică Hagi. 

Și pe locul al doilea?
Pe doi… Erau foarte mulți fotbaliști, nici nu știau pe cine să alegi. La mijlocul terenului erau patru-cinci fotbaliști pe post pentru a face pasul la națională. Dar cel mai mare, în opinia mea, era Gică Hagi. L-am și prins, i-am făcut și marcaj, îl știu de la juniori, el era la Farul, eu la Dinamo. De atunci avea explozie! Când era la Steaua și Halagian îmi spunea să-i fac marcaj și că trebuie să te duci la vestiar după el, „îi ziceam lasă-mă dom’le să joc eu!”. Stăteam o săptămână să mă gândesc cum să-l fac să nu se întoarcă cu fața la mine. Dacă se întoarce cu fața la tine și pleca spre stânga, la reacția pe care o avea, dacă trăgea la poartă se schimba și tabela. 

Unde v-ați fi aflat azi în Liga 1 cu Victoria București?
Acum luam campionatul la pas cu această echipă a Victoriei. 

Era dur Halagian la antrenamente?
Halagian nu era dur la antrenamente. Antrenamentele erau mai mult cu mingea. 

Emil Ursu: „Dacă eu am fost crescut la Dinamo, am fost huiduit de când eram junior. Dar am fost strong mental”

Cum vă simțeați când știați că jucați la Victoria București și sunteți etichetați drept echipa Miliției?
Așa a fost… Dacă eu am fost crescut la Dinamo, am fost huiduit de când eram junior. Da, am fost strong mental. Și am rămas acolo… Emoțiile erau când ajungeai la stadion, uitai de tot, te gândeai ce ai de făcut pe teren. Nu se lucra tactic pe vremea noastră, valoarea jucătorilor decidea ce se întâmpla pe teren. 

• 4 august 1985, debutul Victoriei în Divizia A
• „Meciurile de acasă continuau însă să se dispute pe stadionul Dinamo. La debutul pe prima scenă, la 4 august 1985, 22.000 de oameni au umplut la refuz tribunele pentru meciul cu Universitatea Craiova. O garnitură din care nu lipseau consacrații Lung, Negrilă, Ștefănescu, Ungureanu, Cămătaru, dar în care își făceau loc încet-încet tineri de mare valoare: Gică Popescu, Emil Săndoi, Pavel Badea. Adrian Popescu a deschis scorul în minutul 70 pentru Craiova, Ion Moldovan a egalat patru minute mai târziu și Victoria a terminat la egalitate, 1-1, meciul ei de debut pe prima scenă”, scria Alin Buzărin în We Love Sport. 
• Victoria București în meciul cu U Craiova: Eftimescu – Manu, Brumaru, C. Mirea, N. Vlad – Leon Săndoi (72 Ion Moldovan), E. Ursu, Custov – P. Iordache (69 Aelenei), Viorel Radu, Glonț.

Emil Ursu: „Din Malta am cumpărat pixuri și brichete. A vorbit nea Mitică, am făcut escală în Grecia. Am defrișat duty-free-ul! Niciun cartuș de țigări nu mai era!”

Care e cel mai frumos cadou cumpărat dintr-o deplasare cu Victoria București? 
De când am început să jucăm în cupele europene, de prin 1987-1988, când a venit Mitică Dragomir președinte, noi făceam mai mult bișniță când plecam în turnee. Să-ți dau un exemplu. Din Malta n-aveai ce să cumperi…

Și am luat niște pixuri, brichete, era foarte scump tot. Câștigasem cu 2-0. Pe urmă jucam la Craiova. Ne vede nea Mitică supărați: „Ce se întâmplă, mă? Nimic de aici?”. Și a rezolvat-o. Nu știu cu cine a vorbit, cu ministrul de la Transporturi. A rezolvat-o și am făcut escală în Grecia, la Atena, și am defrișat duty-free-ul. N-a mai rămas nimic. Niciun cartuș de țigări nu mai era, nici Camel, nici Kent, nicio Metaxa. 

A cumpărat și Mitică Dragomir? 
Nu, plecăm cu charter, plecam numai cu Boeing, când a venit nea Mitică nu mai plecam cu avion mic. Plecam cu Boeing pentru că era foarte multă marfă de adus și în momentul când aterizam pe pistă veneau și autocarele și descărcam direct în autocare. 

El și-a luat ceva până la urmă?
Ei au făcut comanda din Malta (n.r.: președintele echipei Dumitru Dragomir și antrenorul Florin Halagian). Când am ajuns pe aeroport – după ce noi ne-am luat marfa – Erau numai pachete cu MD și HF. Adică Mitică Dragomir și Halagian Florin.

Până și Marin Bărbulescu s-a revoltat! „Câtă marfă are ăsta nu câștigă tovarășul ministru Postelnicu toată viața!’

Jucau în altă ligă.
Da, la alt nivel. Bătaia era pe videocasetofoane, casete video. Am avut un turneu în RFG trei săptămâni: aduceam videocasetofoane și casete video. Din Turcia luam blugi și ciorapi, Damaschin a comandat 1.000 de perechi, de nu au încăput în 10 genți. Erau cât o garsonieră!

Le-am cumpărat și când să plecăm de acolo, nea Marin Bărbulescu, șeful Miliției Capitalei (era cu noi în turneu) s-a dus la Dragomir și i-a spus: ‘Băi, eu mai zic să câștige și ăștia niște bani, dar uită-te la Damaschin! Câtă marfă are ăsta nu câștigă tovarășul ministru Postelnicu toată viața!’.

• Tudor Postelnicu a fost demnitar comunist și general român. În 1978, Tudor Postelnicu a fost numit șef al Departamentului Securității Statului. În 1987 devine Ministru de Interne și membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Pe 2 februarie 1990, a fost judecat de Tribunalul Militar Teritorial București, în cadrul lotului „CPEx” în „procesul celor patru”, în care au fost judecați și Emil Bobu, Manea Mănescu și Ion Dincă. Tudor Postelnicu a fost condamnat la închisoare pe viață, confiscarea averii și privarea de unele drepturi civile.
• Au făcut recurs toți, în afară de Ion Dincă. După recurs, i s-a schimbat încadrarea de la genocid la omor deosebit de grav, și a rămas să execute 14 ani de închisoare. A făcut șapte ani de pușcărie și a ieșit din închisoare în baza unui decret tot al lui Ceaușescu, rămas neabrogat în anii ’90. A murit la data de 12 august 2017, fiind internat de mai multe zile în secția de nefrologie a Spitalului Militar „Carol Davilla”

Marfă! Calificare, aprobare de Dacia Break și plecare la Abu Dhabi. „Dubai era un sat pe atunci!”

Și ce a urmat?
A venit nea Mitică, ședință cu noi! A zis ‘fiecare își ia aurul sau ce aveți mai de preț’ – pentru că fiecare aveam două genți, eram cu autocarul. Restul de marfă venea cu vaporul pe mare. A venit după o săptămână și n-a lipsit niciun ac! Aveam bani de n-aveam ce face cu ei. Și noi, Victoria, eram și peste Steaua, dar și peste Dinamo la capitoul bani! La Dinamo, Mircea Lucescu nu-i lăsa pe jucători să cumpere mai mult de două video casetofoane. Când ne-am calificat în sferturi în Cupa UEFA, a venit Marin Bărbulescu și a zis: ‘dacă ne calificăm, aveți aprobare de Dacia Break, un video și 25.000 de lei’. Cam 200.000 de lei! Bani mulți! Eu am dat un gol frumos la București (n.r.: – contra echipei Dinamo Minsk).

Și ați plecat într-un fel de turneu-vacanță…
Pentru că ne-am calificat în sferturi, ne-a promis ministrul că ne trimite în Golf! Ne-a trimis la Abu Dhabi, pe vremea aia Dubai era un sat. Diferență mare. Am stat 10 zile. Echipa a stat la un Hilton, conducerea a stat la Sheraton. Făceam antrenament numai după șapte seara pentru că era luna mai. Videocasetofoanele erau mai ieftine față de RFG, erau la jumătate de preț. Un coleg a comandat 25 de videocasetofoane.

De ce 25?
Păi le vindea pe toate.

Unde le băga? 
Când am plecat cu marfa în aeroport, profesorul Timar (n.r.: – Gheorghe Timar) – era secundul lui Halagian – a zis: ‘băi, pui patru video peste două video, astea vin pe vapor’. Jumătate din marfă a rămas în aeroport, n-a încăput în Boeing.

Emil Ursu: „Aveam lot european la Victoria București”

Prime ați avut la fiecare meci când v-ați calificat cu Victoria în sferturile Cupei UEFA? 
Au fost prime la fiecare meci, când i-am scos pe Dinamo Minsk, avea patru jucători în națională, o echipă foarte bună, cu Aleinikov, cu Gotsmanov. Am jucat și noi, deja eram în România după Steaua și Dinamo, aveam lot european, foarte bun. Nițu – Cojocaru, Costel Solomon, Mirea, Topolinshi – eu, Dan Daniel, Ursea – Coraș, Culcear și Damaschin. Rezerve erau Zare, Laiș, Țâră și alți jucători importanți.

 O echipă foarte bună. Dacă venea domnul ministru Nuță zicea: „Vreți o aprobare de mașină?” Dădeai lista și venea mașina, atunci trebuia să stai cinci ani ca să-ți vină mașina. 

Halagian i-a spus lui Emil Ursu că Victoria urma să pice cu Napoli în sferturile Cupei UEFA. „Trebuie să-i faci marcaj om la om lui Maradona” / „Cum să-i fac marcaj că nici n-am voie să-l lovesc. M-am rugat noaptea!”

Vreau să-mi povestiți ceva. Trebuia să-l marcați pe Diego Maradona. N-ați mai avut ocazia până la urmă. Care e povestea acelui duel din vis?
Era înainte de tragerea la sorți pentru sferturile de finală. De la Săftica plecau la tragerea la sorți Halagian, Dumitru Dragomir și cineva de la Tarom. Așa era tripleta. Halagian mă cheamă și îmi zice: „Vezi, pregătește-te, cărțile sunt făcute să jucăm cu Napoli”.

Și zic: ‘da, care-i problema!?’

„Vezi că nu se mai joacă pe Victoria, se joacă pe 23 August, cu 80.000 de spectatori, trebuie să-i faci marcaj om la om”.

I-am zis: „Nea Florine, mă lași și pe mine să joc!? Vrei să nu dorm două săptămâni? Cum să-i fac marcaj că nici nu aveam voie să-l lovesc”. Era și protejat! M-am rugat noaptea, ‘Doamne ajută să nu cădem cu ei!’. Și am picat cu Dinamo Dresda.  

La fel de greu? 
Am avut șanse să ne calificăm în semifinale, Dinamo Dresda a trecut o singură dată centrul terenului și ne-a dat gol la București. Acolo, la pauză, trebuia să fie 2-0 pentru noi, l-a eliminat pe Cornel Mirea în minutul 35. În repriza a doua ne-au sufocat, ne-au dat patru. La București, ei l-au avut eliminat pe Ulf Kirsten, trebuia să câștigăm noi, am ratat foarte mult, asta a fost! Dintre cei care erau în echipa Dresdei – pe urmă când s-a unit Germania – jucau Olaf Thon campion mondial (n.r.: – 1990), Sammer Balonul de Aur, Ulf Kirsten la naționala Germaniei. 

Victoria București, în sezonul 1988-1989 din Cupa UEFA

• Primul tur: Sliema Wanderers (Malta) 6-1 și 2-0 
• Turul 2: Dinamo Minsk (Uniunea Sovietică) 1-0 și 1-2 
• Optimi: Turun Palloseura (Finlanda) 1-0 și 2-3 
• Sferturi: Dinamo Dresda 1-1 și 0-4 

Finala Cupei UEFA 1988-1989

Prima manșă – 3 Mai 1989

Napoli – Stuttgart 2-1 Maradona (’68 penalty), Careca (’87) / Gaudino (’17)

Retur, 17 Mai 1989

Stuttgart – Napoli 3-3 Klinsmann (’27), De Napoli (’67 autogol), Schmäler (’90) / Alemao (’19), Ferrara (’39), Careca (’62)

Articol recomandat de stirileprotv.ro