Un obicei cu o tradiție de peste 100 de ani, spun localnicii din Caraula, județul Dolj, încheie ciclul Sărbătorilor de Iarn&
Un obicei cu o tradiție de peste 100 de ani, spun localnicii din Caraula, județul Dolj, încheie ciclul Sărbătorilor de Iarnă. Cetele de „urâți” colindă satul pe 8 ianuarie și alungă spiritele rele, într-un ritual care le trezește amintiri sătenilor.
„Mersul cu urâții” este un obicei care încă se practică la Caraula, în județul Dolj, fiind una dintre puținele localități din Oltenia, dacă nu cumva ultima, în care a rezistat. Cei mai mulți săteni nu pot menționa când a început obiceiul, pentru că, spun aceștia, „e de când ne știm aici”. Și-ar avea rădăcinile în secolul trecut, de la sfârșitul Primului Război Mondial. Acest obicei urmează „Păzitului fântânilor”, care se practică în noaptea de 6/7 ianuarie, și încheie ciclul Sărbătorilor de iarnă.
„Mersul cu urâții” se păstrează în Caraula, Dolj FOTO: Ionelia Nucă
Protagoniștii ritualului menit să alunge spiritele rele sunt bărbați tineri costumați și care se ascund bine după măști alese cu grijă. Este, de altfel, o adevărată provocare pentru sătenii pe la casa cărora trec „urâții” să descopere cine se ascunde sub aceste măști, de multe ori rămânând un secret bine ascuns cel puțin până a doua zi, pe 9 ianuarie, când bărbații care au colindat satul se întâlnesc din nou și chefuiesc.
„Mersul cu urâții” este o bucurie pentru cei mai mulți săteni. „Urâții” constituie un alai și colindă localitatea, însoțiți de lăutari (în ultimii ani muzicanții au fost înlocuiți de boxe). Nu vorbesc, pentru a nu fi descoperiți, scot în schimb sunete înfiorătoare. Este obiceiul pentru care fiii satului încă mai vin de pe unde i-a purtat viața special pentru a nu pierde acest spectacol. Singurii înspăimântați sunt copiii, cei mai curajoși dintre ei lăsându-se ridicați în brațe de către „urâți” pentru a scăpa de teamă.
„Mersul cu urâții”, obicei păstrat la Caraula, Dolj FOTO: captura video
„Urâții” au colindat și în 2025 la Caraula, spre bucuria celor din localitate. Bătrânii par de departe cei mai impresionați, pentru că își amintesc de tinerețea lor și de cum decurgeau lucrurile pe atunci. „Nu ne este frică, de ce să ne fie? Nu fac rău, ei alungă răul!”, vine explicația seniorilor.
Veselia pe care o aduc „urâții” este apreciată, însă sunt și localnici care deplâng declinul altor obiceiuri. „Vedeți, dumneavoastră veniți aici mulți să vedeți ce se întâmplă pe 8 ianuarie. Dar noi suntem în preajma unor sărbători creștine și din păcate obiceiurile creștine au dispărut. Veniți mulți pentru o sărbătoare păgână care aparține unei zone restrânse, în schimb tinerii noștri nu mai spun Sorcova, sau nu mai știu ce înseamnă Sorcova. Cu Plugușorul vin doi-trei și de multe ori nu știu versurile. Este bine să veniți și atunci când sunt sărbătorile creștine”, spune cu amărăciune un localnic.
„Mersul cu urâții” se păstrează în Caraula, Dolj FOTO: Ionelia Nucă
Bărbatul admite că și „Mersul cu urâții” este un obicei cu tradiție, care trebuie păstrat, însă spune că ar trebui intervenit de asemenea și pentru păstrarea sau recuperea și a altor obiceiuri aproape pierdute. „După ce s-a băut, s-a mâncat, s-a jucat, s-au păzit, poate s-au și îmbătat băieții, acum vin să alunge spiritele rele din curți, din grădini, la asta se reduce. Este o tradiție veche, de când eram eu mic. Și pentru noi, când eram copii, era o sperietoare, pentru că ne speriam, normal, veneau urâții cu bâte, cu măști, se făceau spre noi, ne speriam. Este tradiție și este bine să fie dusă mai departe, dar, mă repet, dispar tradițiile creștine”, adaugă bărbatul.
„Mersul cu urâții”, obicei păstrat la Caraula, Dolj FOTO: captura video
„Urâții” au pornit să alunge spiritele rele după ce, în noaptea de 6/7 ianuarie, bărbații au păzit fântânile sau au fost cu Iordănitul. „Păzitul fântânilor” este de asemenea un obicei care încă se mai păstrează în câteva localități din sudul țării, în județe precum Dolj și Olt. Acesta și-ar avea originea în vremurile în care păzitul fântânilor era o necesitate în perioada invaziilor, explică unul dintre „urâți”.
„Comuna Caraula se află la maxim 15 kilometri de granița cu Bulgaria, adică Dunărea, pe unde turcii cotropeau Țara Românească să ajungă la Cetatea Banului, adică la Craiova. După cum se observă, comuna Caraula este situată pe deal. De la comuna Cetate, de la Dunăre, și până la Caraula nu există decât teren drept, șes. Și strămoșii noștri făceau pază (…) și-i întâmpinau pe turci când veneau să cotropească Țara Românească. Caraula vine din limba turcă, în limba turcă înseamnă patrulă”, a explicat unul dintre „urâți”. Fântânile erau îndeosebi păzite, pentru a nu fi otrăvite, iar când nu a mai existat pericolul, sătenii au hotărât să le păzească simbolic în noaptea de 6/7 ianuarie. Sarcina păzirii fântânilor revenea tinerilor, în timp ce vârstnicii îi pândeau pentru a-i surprinde dormind, în astfel de momente fântâna păzită fiind „spurcată” cu resturi vegetale sau tărâțe. Pentru a-și spăla rușinea, dacă nu reușeau să se achite de sarcina de a păzi cum se cuvine fântâna, tinerii erau nevoiți să o curețe „până la ziuă”.
COMMENTS