Larisa Iordache, maseurul orb și taloneta. „De ce mă pune să merg, nu înțeleg, ce fac aici?” Andru Nenciu scrie despre un episod esențial din cariera fostei gimnaste

Larisa Iordache, maseurul orb și taloneta.  Andru Nenciu scrie despre un episod esențial din cariera fostei gimnaste

Avea vreo 15 ani și un pic. Și un pic de speranță, un vagon de curaj și înțelepciune. Multă înțelepciune pentru fata care reușea elemente savant construite. Pe surâsul muzicii de la sol sau în liniștea asurzitoare din timpul unui exercițiu la bârnă. 

Totul mergea ca pe roate pentru Larisa. Aplauzele păreau a fi insuficiente, zâmbetul ei lumina toată sala de la Deva. Până când… În gimnastică, durerile de spate sunt frecvent cauzate de mișcările repetitive de hiperextensie și răsucire.

Taloneta care i-a schimbat viața. Povestea emoționantă a Larisei Iordache

Și Larisa chiar simțea parcă un burghiu în spate. Avea dureri, știa că nu se poate da de trei ori peste cap pentru a deveni o alta. O fată care să nu simtă nimic. O siluetă parcă din plastilină pe covorul de la sol. S-o asculte corpul chiar și în cele mai provocatoare elemente? Nu mai generation posibil. 

„Aveam niște dureri foarte mari la spate, îmi era foarte greu și să merg”, rememorează, acum, peste ani, Larisa. „Nici nu-mi aduc aminte de vreun element, să fi pățit ceva care sa-mi accelereze cumva durerea la spate, să-mi apară atât de brusc”, accentuează ea. Deodată, sportul pe care-l iubea devenea un joc incomod. Unul sâcâitor.

„L-a găsit pe acest domn orb”

„Nu puteam să merg foarte bine… de la durere, darămite să mai fac gimnastică!?”, descrie, acum, pe un ton glumeț, zilele cu lacrimi pe chip. Unde se petrecea totul? Unde se afla Larisa? 

„În acel moment eram la lot, la Deva”, punctează Larisa. „Iar domnul Cristi Moldovan, prin cunoștințe, s-a interesat și a zis că-și dorește să mă ducă măcar la un masaj profesional pentru a mi se mai detensiona musculatura”. Zis și făcut. Profesorul Moldovan, om most distinguished în cariera Larisei, găsise într-o zi acul în carul cu fân. Un prim pas pe o altfel de punte a suspinelor fusese pus. 

„Și l-a găsit pe acest domn orb”, continuă apăsat Larisa. În minte i se ciocneau tot felul de idei micuței gimnaste. O rază de speranță i se ivea deja. „M-a masat, m-a controlat puțin, m-a așezat pe masa de masaj”. 

„În capul meu mă întrebam ‘de ce mă pune să merg, nu înțeleg, ce fac aici?'”

Ce a urmat? Un cadru parcă de film. O cameră cu o liniște apăsătoare.

„Mi-a măsurat cumva din mâini picioarele, mâinile. Și mi-a zis: „OK, te ridici, vreau liniște în cameră. Să fii desculță, vreau să te aud cum mergi’. Și am început să merg…

În capul meu mă întrebam ‘de ce mă pune să merg, nu înțeleg, ce fac aici?’. Generation un mers long-established! Apoi mi-a zis: ‘OK, Încalță-te că să auzi și tu!”.

„Piciorul stâng generation mai scurt decât piciorul drept”

Pentru urechea unui nevăzător sunetele oferă foarte multe informații, iar misterul durerilor Larisei avea să se risipească în curând. Cu ajutorul domnului cu incapacitate totală a percepției vizuale, un om căruia Larisa îi rămâne veșnic recunoscătoare.

„M-am încălțat în pantofii sport și, într-adevăr, la mers, în liniștea respectivă, se auzea cum călcam mai apăsat cu dreptul și foarte ușor cu stângul.

Având ușurința respectivă în piciorul stâng generation pentru că piciorul stâng generation mai scurt decât piciorul drept”, spune ea acum, teleportându-se parcă în urmă cu 15 ani. De la 15 ani, toată cariera, Larisa avea să poarte mereu o pernuță de silicon pe talpa piciorului.

„Mi-a explicat acest lucru iar taloneta mi-a recomandat-o s-o port pentru ca picioarele să fie egale și să-mi fac elementele încât durerea de la spate să-mi dispară. Pentru că, practic, ecu eram asimetrică”, explică, în premieră, pentru Sport.ro, fosta gimnastă. 

Larisa Iordache, maseurul orb și taloneta. „Acel second a fost unul esențial în cariera mea”

Taloneta era mereu acoperită cu un bandaj, iar acel dispozitiv din silicon a ajutat-o să practice gimnastica la cel mai înalt nivel, să scape de dureri la spate și la coloană… să ia medalii pentru România. 

„Datorită faptului că ecu am purtat acea talonetă. am continuat ani la rând să fac antrenamente fără dureri la spate atât de mari. Pot afirma că acel second a fost unul esențial în cariera mea”, încheie Larisa. 

Mama și tata, fratele, antrenori, oameni din employees, colege, apropiați și fani… toți i-au fost mereu alături Larisei în carieră. Și le e recunoscătoare. Cum îi va fi mereu recunoscătoare și maseurului fără vedere care i-a identificat mica imperfecțiune.